Despre masochism si alti monstri

Mi-am dat seama ca sunt masochista. Va voi da cateva dintre indicii.
Cel putin o data sau, in varianta agravata, in mod constant:

Ai ales calea cea mai grea, oamenii cei mai dificili si complecsi (aia care te duc de la agonie la extaz si inapoi in mai putin de un minut, aia care dau cu tine de pamant si apoi te ridica pana la cer), tot ce te chinuieste.

Ai preferat un adevar ce suna prost in fata unei minciuni frumoase,

Ai suferit din dragoste si ai facut pe altii sa sufere,

Ai carat bagaje grele ca sa nu ceri ajutor,

Ai fost singur(a) cand aveai multe posibilitati de a fi cu cineva,

Ai renuntat la petreceri, intalniri si somn ca sa inveti,

Ai lucrat de dimineata pana noaptea si ai plecat plangand de acolo, dar ai luat-o de la inceput in dimineata urmatoare,

Te-ai indragostit, dar nu ai spus-o si nu ai aratat-o pentru ca nu erai sigur(a) ca e reciproc,

Ai facut multe exercitii de vointa, ca sa iti dovedesti ca poti

Ai vazut oameni dragi suferind si ai incercat sa nu arati ca suferi mai tare decat ei,

Ai plecat cand ai fi vrut sa ramai si ai ramas in urma plangand cand au plecat altii…

Ai facut greseli pe care le-ai repeta pentru ca nu le regreti,

Ai crezut in oameni care te-au dezamagit si ai continuat sa crezi in ei,

Ai iertat cand trebuia sa nu o faci si ai ierta din nou,

Ai facut totul din convingere chiar daca stiai ca vei fi judecat(a) mai tarziu,

Ai facut greseli si le-ai recunoscut, chiar daca stiai ca aveau sa distruga ce cladisei pana atunci,

Ai preferat imperfectiunea unei lumi care traieste in fata perfectiunii unei lumi artificiale,

Ai urat prieteniile de conjunctura si ai ramas selectiv(a) cu cei din jurul tau,

Ti-ai asumat simpatiile si antipatiile si le-ai recunoscut fara sa-ti pese de consecinte,

Ai ramas detasat privind spectacolul din fata ta...ruland in fiecare zi. Aceiasi actori, aceleasi roluri, nu esti tu regizorul, ci doar spectator.