Quo vadis?

Nu am avut chef sa scriu. Nu stiu daca voi mai scrie vreodata ceva pe blogul asta sau nu...

Am fost in Romania. M-am intors din Romania. Bilant: nu s-au schimbat multe. Nici macar oamenii prea mult. Sunt doar ceva mai obositi si mai preocupati. Sunt la fel si ei, si imaginea noastra despre ei, indiferent ce ar purta sau ce masina ar conduce. Exista mai multa spiritualitate decat aici, dar pe de alta parte exista si multa spiritualitate falsa... Detest sa fiu analizata si judecata. Eu nu analizez. Putin imi pasa cum mai arata cineva si unde traieste daca pe fond e acelasi om. Detest sa imi exersez simplitatea doar pentru a arata ca sunt in esenta la fel, doar putin mai atenta, mai selectiva si mai..."poliglota":)). Cea mai proasta investitie sunt oamenii. Cu toate astea, inca ma mai suna oameni care nu credeam ca vor mai forma vreodata numarul meu. Si le multumesc! E bine sa nu ai asteptari mari. Poti avea surprize placute. Mi-am amintit de vremurile "bune" ale studentiei mele, m-am intalnit cu multa lume si am plecat cu regretul de a-mi fi vazut parintii tristi ca plec din nou. Am descoperit cum la tot pasul sunt oameni ce asteapta consultanta juridica. Mi-am exersat memoria privind cunostintele mele juridice si m-am bucurat daca am putut fi de folos. Am inteles ca Bucurestiul meu nu coincide cu realitatea, ca faptul ca locul unde eu mi-am trait studentia si am fost indragosita nu e la fel cu Bucurestiul in care ar trebui sa imi traiesc zilele de munca. In concluzie, bine si rau ce se imbina armonios inca, amintiri si realitati noi, aceiasi oameni, alte ambalaje poate.

Despre femei. Pentru barbati

Nu aveam de gand sa scriu nimic despre femei si despre ziua lor. Dar am citit ceva frumos scris de cineva care scrie de obicei urat despre femei si mi-a venit si mie sa ma exprim :) eu nu voi scrie ceva frumos despre femei, ci pur si simplu m-am mai gandit putin la subiectul asta si a iesit…asta.

Femeie este mama ta, sora ta, prietena ta, colega ta, femei sunt toate fufele de pe strada sau din cluburi, femeie este sefa ta, dar si dama de centura. Atat de diferite si atat de femei, toate! Femeia are ceva special, ceva care face si mintile cele mai lucide sa deraieze, femeia are ceva sacru si ceva profan, femeia este o combinatie uneori armonioasa, alteori odioasa, de bine si de rau. Femeia poate fi un prieten bun, dar si un dusman mai periculos decat ai putea crede, sub aceeasi masca ingenua. Femeia poate fi ea insasi sau oricine altcineva ar vrea sa fie. Femeia fuge spre tine si nu recunoaste sau de tine cand te astepti mai putin, femeia cucereste, farmeca, nu te lasa sa dormi, femeia te raneste si te intorci la ea, femeia te iarta, femeia plange din orice prostie si asteapta afectiune, femeia asteapta flori de 8 Martie, asteapta telefoane si atentii, femeia se bucura sincer, dar si disimulat. Femeia iti poate fi tot ce ai nevoie, femeia poate fi scopul tau de a te duce seara acasa. Orice femeie, indiferent de aparente, poate fi cea mai minunata fiinta posibila si poate fi capabila de orice cand este indragostita. Femeie este mama ta care te suna stresata sa stie unde esti si care iti priveste critic prietenele. Femeie este prietena ta ce vrea inghetata in miez de noapte, femeie este mama copilului tau. Femeie este fiinta aia egoista care te vrea doar pentru ea, aia care ar face orice pentru tine pentru ca te iubeste. Femeie este papusica aia din club care a stat 3 ore uitandu-se in oglinda si care te asteapta, sperand ca poate a tras lozul castigator. Femeie este cea cu care te trezesti in fiecare dimineata in pat, dar si cea pe care nu ai mai vazut-o dupa o noapte. Femeie este si cea care munceste de dimineata pana seara, si cea care asteapta sa se munceasca pentru ea, considerand suficient simplul fapt ca exista. Femei sunt toate cele care trec pe langa tine pe strada crispate si preocupate sau rujate si siliconate. Femeie este colega ta ce iti da un curs pentru ca i-ai cazut cu tronc sau profesoara care iti da nota mai mare la oral pentru ca e sensibila la ochii tai albastri. Femei sunt toate proastele cu care n-ai putut schimba doua vorbe sau alea care ti s-au parut mai destepte decat tine (e o chestiune de timp, nu-ti face griji! cand se indragostesc le trece:) nu din toate punctele de vedere, evident!). Femei sunt cele carora le trimiti mesaje noaptea pentru ca nu poti dormi, femei sunt alea care iti dau replica inteligenta la care nu te asteptai. Femei sunt cele care iti intorc spatele cand crezi ca sunt ale tale sau care ti se daruiesc cand ai cele mai mici sperante. Femeia face si desface, femeia sufera si provoaca suferinta, femeia e de neinteles sau e de o simplitate enervanta, femeia tulbura si captiveaza sau lasa rece. Femeia atrage, femeia minte, femeia e enervant de sincera, femeia este in toate felurile posibile. Cel mai important este sa fie…pe felul tau.

Un brillant avenir

Citesc o carte scrisa in franceza. Se numeste Un brilliant avenir si este prima carte de beletristica pura pe care o citesc in franceza. Este un cadou de la sefa mea care a venit intr-o zi si mi-a asezat-o pe birou, spunandu-mi: “pentru tine! Este povestea unei romance”. M-a cucerit! Este o imagine a Romaniei prin ochii unui strain. Cu expresii romanesti explicate in franceza, cu mancaruri si bauturi romanesti, cu toate obiceiurile si detaliile culturale pe care frantuzoaica (sotia fiului tinerei plecate cu mult timp din Romania comunista in Statele-Unite) nu le intelege. Este povestea unor oameni care traiesc revolutia la televizor si se simt romani de acolo de departe si a tinerilor casatoriti care fac o vizita in Romania anului 1990. Este descris sictirul ospatarului, masa in familie cu nu stiu cate feluri de mancare, cu tuica si urari pentru toata familia, sunt descrise cadourile kitsch si nefolositoare de la bunica romanca a baiatului care ii astepta cu nerabdare pe tinerii casatoriti…cadouri ce sfarsesc brutal si nedrept in pubela de la aeroport: L’Ouest s’envole en lissant l’Est au fond d’une poubelle. Mi se fcuse dor de Romania. Incerc sa imi imaginez cum unii oameni nu se mai identifica cu ea. Mi-e dor de oameni si de lucruri marunte, de cine stie ce fel de mancare, care oricum nu are acelasi gust aici. Si nu e vorba de ingrediente, ci e vorba de unde, cum, cu cine il mananci. Totul este de acolo! Aici nici sarmalele, nici micii, nici covrigii… nimic nu ar fi la fel. Lipseste partea cea mai importanta. Lipseste atmosfera, lipsesc oamenii cu care vorbesti aceeasi limba si care au in spate aceeasi cultura ca si tine. Este o ironie a sortii…cei din tara privesc cu invidie, admiratie sau dorinta de a pleca si ei spre bunastarea celor din afara, iar cei din afara isi doresc cu obstinatie o bucatica de Romania. Cel mai trist este cand te intorci si iti dai seama ca visul frumos despre tara minunata nu mai este pe sufletul tau, mutilat de viata diferita, de oamenii diferiti. Cel mai trist este cand nu mai stii ce e Acasa si nu te mai identifici cu nimic.

Am primit de 1 Martie un snur alb cu rosu. Am fost cea mai fericita! Ma temeam ca nu voi avea si eu anul asta asa ceva... Un snur alb cu rosu care te face fericit! Cine ar fi crezut? Maine este 8 Martie. La multi ani!

February sucks!

Au trecut doua saptamani de cand n-am mai scris. A trecut si marele eveniment numit juramant. Au trecut multe. Astept sa treaca si luna asta. A fost una dintre cele mai urate dintr-o lunga perioada de timp. Mi-am dezvoltat oarecum o repulsie fata de febuarie. Este asa…intre iarna si primavara, este posomorata, este o luna a lucrurilor ce trebuie facute. Parca si calendarului ii este antipatica, avand in vedere ca e mai scurta decat celelalte.

Maine este 1 Martie! Nu il mai asociez cu martisoare si flori, ci cu speranta ca voi vedea soarele mai des. Imi dau seama ca m-am schimbat mult. Nu mai cred in sangele ce alearga prin vene, in cuvintele frumoase fara acoperire. Am devenit mult mai pragmatica. Nu ma mai misca vorbaria ieftina. Ma dezgusta aparentele si valorile nevaloroase. Am fost aseara la cina la sefa mea. M-a impresionat simplitatea unor oameni care nu isi afiseaza statutul social si fluturasul de salariu. M-a impresionat bunul-simt, armonia si lipsa a orice ar putea fi ostentativ. Am vazut oameni ce aveau sclipiri in ochi pentru ca urmau sa plece intr-o calatorie impreuna sau pentru ca isi aminteau cum s-au cunoscut. Am vazut ca “acasa” ramane tara unde a inceput sa iti bata inima. Aseara una dintre colegele mele ne-a spus ca va avea un copil. Avea emotia aia in priviri..emotia aia greu de descris pe care o ai cand le dai sotului sau parintilor vestea cea mare. Mi s-a parut ceva atat de frumos, incat am pupat-o cu mare admiratie si cu grija oarecum..asa cu sentimentul ca trebuie sa am grija cum ating pe cineva care are o viata acolo inauntru.

Episodul asta mi-a amintit de un altul. Am fost de curand intr-un bar si mi s-a intamplat ceva deosebit. L-am cunoscut pe Matheo. Un copil de 5 ani care a aparut imediat langa mine si a inceput sa imi vorbeasca, sa ma pupe, sa ma ia in brate. Am fost impresionata. L-am intrebat ce face acolo. Isi astepta mama, care lucra intr-un bar din apropiere. Cand l-am intrebat de tatal lui s-a intristat oarecum si a ocolit subiectul. Matheo e francez. Se juca Nintendo si a tinut sa imi explice tot ce se intampla in jocul lui. Am stat asa vreo ora impreuna cu el si am discutat ca doi oameni mari :) Avea nevoie de afectiune. Avea nevoie de atentie. Un copil este o fiinta atat de fragila, atat de maleabila, atat de minunata, incat te face sa te gandesti mai bine la prioritati si alegeri. A doua zi mi-a fost dor de Matheo. Imbratisarea si pupele pe obraz de la copilul ala mi-au dat mult de gandit si au valorat mai mult decat multe altele. Stiu ca ceea ce spunea si facea copilul ala era absolut sincer.

O primavara frumoasa!! Sa vi se intample tot ce va doriti, asa cum va doriti!