Un brillant avenir

Citesc o carte scrisa in franceza. Se numeste Un brilliant avenir si este prima carte de beletristica pura pe care o citesc in franceza. Este un cadou de la sefa mea care a venit intr-o zi si mi-a asezat-o pe birou, spunandu-mi: “pentru tine! Este povestea unei romance”. M-a cucerit! Este o imagine a Romaniei prin ochii unui strain. Cu expresii romanesti explicate in franceza, cu mancaruri si bauturi romanesti, cu toate obiceiurile si detaliile culturale pe care frantuzoaica (sotia fiului tinerei plecate cu mult timp din Romania comunista in Statele-Unite) nu le intelege. Este povestea unor oameni care traiesc revolutia la televizor si se simt romani de acolo de departe si a tinerilor casatoriti care fac o vizita in Romania anului 1990. Este descris sictirul ospatarului, masa in familie cu nu stiu cate feluri de mancare, cu tuica si urari pentru toata familia, sunt descrise cadourile kitsch si nefolositoare de la bunica romanca a baiatului care ii astepta cu nerabdare pe tinerii casatoriti…cadouri ce sfarsesc brutal si nedrept in pubela de la aeroport: L’Ouest s’envole en lissant l’Est au fond d’une poubelle. Mi se fcuse dor de Romania. Incerc sa imi imaginez cum unii oameni nu se mai identifica cu ea. Mi-e dor de oameni si de lucruri marunte, de cine stie ce fel de mancare, care oricum nu are acelasi gust aici. Si nu e vorba de ingrediente, ci e vorba de unde, cum, cu cine il mananci. Totul este de acolo! Aici nici sarmalele, nici micii, nici covrigii… nimic nu ar fi la fel. Lipseste partea cea mai importanta. Lipseste atmosfera, lipsesc oamenii cu care vorbesti aceeasi limba si care au in spate aceeasi cultura ca si tine. Este o ironie a sortii…cei din tara privesc cu invidie, admiratie sau dorinta de a pleca si ei spre bunastarea celor din afara, iar cei din afara isi doresc cu obstinatie o bucatica de Romania. Cel mai trist este cand te intorci si iti dai seama ca visul frumos despre tara minunata nu mai este pe sufletul tau, mutilat de viata diferita, de oamenii diferiti. Cel mai trist este cand nu mai stii ce e Acasa si nu te mai identifici cu nimic.

Am primit de 1 Martie un snur alb cu rosu. Am fost cea mai fericita! Ma temeam ca nu voi avea si eu anul asta asa ceva... Un snur alb cu rosu care te face fericit! Cine ar fi crezut? Maine este 8 Martie. La multi ani!