Despre femei. Pentru barbati

Nu aveam de gand sa scriu nimic despre femei si despre ziua lor. Dar am citit ceva frumos scris de cineva care scrie de obicei urat despre femei si mi-a venit si mie sa ma exprim :) eu nu voi scrie ceva frumos despre femei, ci pur si simplu m-am mai gandit putin la subiectul asta si a iesit…asta.

Femeie este mama ta, sora ta, prietena ta, colega ta, femei sunt toate fufele de pe strada sau din cluburi, femeie este sefa ta, dar si dama de centura. Atat de diferite si atat de femei, toate! Femeia are ceva special, ceva care face si mintile cele mai lucide sa deraieze, femeia are ceva sacru si ceva profan, femeia este o combinatie uneori armonioasa, alteori odioasa, de bine si de rau. Femeia poate fi un prieten bun, dar si un dusman mai periculos decat ai putea crede, sub aceeasi masca ingenua. Femeia poate fi ea insasi sau oricine altcineva ar vrea sa fie. Femeia fuge spre tine si nu recunoaste sau de tine cand te astepti mai putin, femeia cucereste, farmeca, nu te lasa sa dormi, femeia te raneste si te intorci la ea, femeia te iarta, femeia plange din orice prostie si asteapta afectiune, femeia asteapta flori de 8 Martie, asteapta telefoane si atentii, femeia se bucura sincer, dar si disimulat. Femeia iti poate fi tot ce ai nevoie, femeia poate fi scopul tau de a te duce seara acasa. Orice femeie, indiferent de aparente, poate fi cea mai minunata fiinta posibila si poate fi capabila de orice cand este indragostita. Femeie este mama ta care te suna stresata sa stie unde esti si care iti priveste critic prietenele. Femeie este prietena ta ce vrea inghetata in miez de noapte, femeie este mama copilului tau. Femeie este fiinta aia egoista care te vrea doar pentru ea, aia care ar face orice pentru tine pentru ca te iubeste. Femeie este papusica aia din club care a stat 3 ore uitandu-se in oglinda si care te asteapta, sperand ca poate a tras lozul castigator. Femeie este cea cu care te trezesti in fiecare dimineata in pat, dar si cea pe care nu ai mai vazut-o dupa o noapte. Femeie este si cea care munceste de dimineata pana seara, si cea care asteapta sa se munceasca pentru ea, considerand suficient simplul fapt ca exista. Femei sunt toate cele care trec pe langa tine pe strada crispate si preocupate sau rujate si siliconate. Femeie este colega ta ce iti da un curs pentru ca i-ai cazut cu tronc sau profesoara care iti da nota mai mare la oral pentru ca e sensibila la ochii tai albastri. Femei sunt toate proastele cu care n-ai putut schimba doua vorbe sau alea care ti s-au parut mai destepte decat tine (e o chestiune de timp, nu-ti face griji! cand se indragostesc le trece:) nu din toate punctele de vedere, evident!). Femei sunt cele carora le trimiti mesaje noaptea pentru ca nu poti dormi, femei sunt alea care iti dau replica inteligenta la care nu te asteptai. Femei sunt cele care iti intorc spatele cand crezi ca sunt ale tale sau care ti se daruiesc cand ai cele mai mici sperante. Femeia face si desface, femeia sufera si provoaca suferinta, femeia e de neinteles sau e de o simplitate enervanta, femeia tulbura si captiveaza sau lasa rece. Femeia atrage, femeia minte, femeia e enervant de sincera, femeia este in toate felurile posibile. Cel mai important este sa fie…pe felul tau.

Un brillant avenir

Citesc o carte scrisa in franceza. Se numeste Un brilliant avenir si este prima carte de beletristica pura pe care o citesc in franceza. Este un cadou de la sefa mea care a venit intr-o zi si mi-a asezat-o pe birou, spunandu-mi: “pentru tine! Este povestea unei romance”. M-a cucerit! Este o imagine a Romaniei prin ochii unui strain. Cu expresii romanesti explicate in franceza, cu mancaruri si bauturi romanesti, cu toate obiceiurile si detaliile culturale pe care frantuzoaica (sotia fiului tinerei plecate cu mult timp din Romania comunista in Statele-Unite) nu le intelege. Este povestea unor oameni care traiesc revolutia la televizor si se simt romani de acolo de departe si a tinerilor casatoriti care fac o vizita in Romania anului 1990. Este descris sictirul ospatarului, masa in familie cu nu stiu cate feluri de mancare, cu tuica si urari pentru toata familia, sunt descrise cadourile kitsch si nefolositoare de la bunica romanca a baiatului care ii astepta cu nerabdare pe tinerii casatoriti…cadouri ce sfarsesc brutal si nedrept in pubela de la aeroport: L’Ouest s’envole en lissant l’Est au fond d’une poubelle. Mi se fcuse dor de Romania. Incerc sa imi imaginez cum unii oameni nu se mai identifica cu ea. Mi-e dor de oameni si de lucruri marunte, de cine stie ce fel de mancare, care oricum nu are acelasi gust aici. Si nu e vorba de ingrediente, ci e vorba de unde, cum, cu cine il mananci. Totul este de acolo! Aici nici sarmalele, nici micii, nici covrigii… nimic nu ar fi la fel. Lipseste partea cea mai importanta. Lipseste atmosfera, lipsesc oamenii cu care vorbesti aceeasi limba si care au in spate aceeasi cultura ca si tine. Este o ironie a sortii…cei din tara privesc cu invidie, admiratie sau dorinta de a pleca si ei spre bunastarea celor din afara, iar cei din afara isi doresc cu obstinatie o bucatica de Romania. Cel mai trist este cand te intorci si iti dai seama ca visul frumos despre tara minunata nu mai este pe sufletul tau, mutilat de viata diferita, de oamenii diferiti. Cel mai trist este cand nu mai stii ce e Acasa si nu te mai identifici cu nimic.

Am primit de 1 Martie un snur alb cu rosu. Am fost cea mai fericita! Ma temeam ca nu voi avea si eu anul asta asa ceva... Un snur alb cu rosu care te face fericit! Cine ar fi crezut? Maine este 8 Martie. La multi ani!