joi, 11 februarie 2010

Ars poetica. Fara poezie

N-am mai scris de foarte mult timp. Exista mai multe motive. Pe de o parte, viata mea nu se reduce la blogul asta, in sensul ca am de multe ori alte lucruri de facut si nu am timp sa scriu, iar pe de alta parte pentru ca n-am avut nimic de spus. Nu ca acum as avea…:)), dar acum am chef sa scriu! De curand am vrut sa sterg si blogul si contul de Facebook si tot ce ma expune public. Mi se pare putin injust si ca ne apare numele pe Google! Nu-mi plac explicatiile! Deocamdata m-am razgandit si…cum am chef sa scriu, scriu!!! Imi place sentimentul ala de a mi se face dor de ceva sau cineva. Il apreciez mai mult dupa. Scriu mai cu drag si mai cu pasiune cand am chef decat atunci cand scriu pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai facut asta. Sper ca iese si ceva mai bun. Asta nu e obligatoriu insa.

Am fost intrebata de ce nu imi poularizez blogul, de ce nu il fac un blog comercial. Poate pentru ca sunt egoista?! (remember?). Poate pentru ca nu vreau sa ma citeasca oameni care citesc si au citit doar bloguri si Libertatea. Poate pentru ca nu am nimic de spus care sa intre in categoria “comercial” sau pentru ca am libertatea si relaxarea de a alege ce vreau si ce nu vreau pentru mine.

“Comercialul” asta este pentru bloguri ceea ce este “cool” pentru oameni. Am auzit cuvantul asta de mai multe ori pronuntat de un individ care pretizand ca vorbeste limbi straine spunea “ciu” referindu-se la cifra 2 in engleza (mi-a luat ceva pana am dedus!). Si baiatul asta se credea “cool”, facea lucruri “cool”. E o chestiune de atitudine, nu de eticheta de la tricou, nu de filmele la care te uiti, nu de locurile in care mergi. Asta imi aminteste de un citat pe care ce mi l-a scris profesorul meu de engleza in albumul din liceu: Charm is a sort of bloom on a woman. If you have it, you don't need to have anything else; and if you don't have it, it doesn't much matter what else you have. Si amintirea pe care mi-a lasat-o el acolo (care de altfel continua cu referire la persoane:) ) este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit vreodata si unul dintre lucrurile din care am invatat ca oamenii sunt dincolo de branduri, localurile pe unde si-au petrecut weekendurile, numarul de vizite de pe blog, fotografiile de pe Facebook sau numarul de prieteni din lista de mess rezultatul propriei lor deveniri si mai exact, rezultatul a ceea ce vor sa fie coroborat cu ceea ce pot fi. Eu nu vreau un blog “commercial”, nu e nimic de vanzare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu