Franturi de prezent

Astazi este Ziua Unirii. Cum mi se facuse iar foarte dor de Romania, am pornit in dimineata asta laptopul pe un post romanesc si am asteptat sa vad hora unirii sau ceva care sa imi alimenteze dorul si dragul de Romania. Ghinion, insa! Am vazut niste discursuri deplorabile la care oricum nu am putut fi atenta, pentru ca m-am pierdut in demagogie. Am vazut niste oameni care se prefaceau (prost) ca le pasa. Si niste oameni care mureau de frig pe strada.

Apropo de asta, mi-e dor de zapada mare si alba. Aici nu ninge la fel. Ninge rar si parca altfel. Nu la fel de frumos. Am tot vazut nametii din Bucuresti si am simtit iar un dor palpabil aproape de copilaria mea, de studentie, de viata mea frumoasa, de perioada aia cand avea cineva grija de mine.

Aseara socializam cu niste italieni (sunt extrem de prezenti aici si in preajma mea, mirandu-se intodeauna cand spun ca nu sunt italianca) si nu imi vine nici acum sa cred cu cata inversunare spuneam ce tara minunata am eu si cat de grozav este Bucurestiul, chiar daca este urat. Bucurestiul macar traieste, indiferent cum o face, traieste! Nu este ca un tablou perfect, fara cusur, fara trairi.

Vineri mi s-a spus ca urmeaza sa jur luna viitoare in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Mi s-a parut ciudat ca nu am simtit nimic. Eu sunt fascinata de juraminte :)). Sau eram… pana sa fiu pusa in situatia de a face un juramant. Textul este cam asa (dupa cum mi-l amintesc): Jur sa-mi exercit cu deplina loialitate, discretie si potrivit constiintei, functia incredintata de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene. L-am citit, l-am retinut si apoi m-am gandit ca nu trebuie sa fac vreo gafa cand il voi spune. Nimic altceva! Imi dau seama ca suna oarecum pompos ce urmeaza sa fac, dar parca este asa o forma fara fond. Loialitate? Discretie? Constiinta? In indeplinirea functiei incredintate? Astea sunt lucruri pe care le ai sau nu le ai. Nu sunt legate de functii, ci de tine, ca om. Oare faptul ca voi spune pe de rost textul asta la nu stiu cate luni de cand sunt aici ma va responsabiliza mai mult? Ma va face sa lucrez mai bine?

De cand am luat examenul de Barou am asteptat juramantul. Mi se parea un moment extrem de important. Il asociam cu momentul cand la o nunta, in biserica, cei doi fac un juramant. Acum astept un juramant in care sa cred cu adevarat. Textul asta in care imi sustin loialitatea, discretia si constiinta nu ma convinge.