Exerciţii de sinceritate

Quo vadis?

2010-04-11T18:27:00.004+02:00

Nu am avut chef sa scriu. Nu stiu daca voi mai scrie vreodata ceva pe blogul asta sau nu...

Am fost in Romania. M-am intors din Romania. Bilant: nu s-au schimbat multe. Nici macar oamenii prea mult. Sunt doar ceva mai obositi si mai preocupati. Sunt la fel si ei, si imaginea noastra despre ei, indiferent ce ar purta sau ce masina ar conduce. Exista mai multa spiritualitate decat aici, dar pe de alta parte exista si multa spiritualitate falsa... Detest sa fiu analizata si judecata. Eu nu analizez. Putin imi pasa cum mai arata cineva si unde traieste daca pe fond e acelasi om. Detest sa imi exersez simplitatea doar pentru a arata ca sunt in esenta la fel, doar putin mai atenta, mai selectiva si mai..."poliglota":)). Cea mai proasta investitie sunt oamenii. Cu toate astea, inca ma mai suna oameni care nu credeam ca vor mai forma vreodata numarul meu. Si le multumesc! E bine sa nu ai asteptari mari. Poti avea surprize placute. Mi-am amintit de vremurile "bune" ale studentiei mele, m-am intalnit cu multa lume si am plecat cu regretul de a-mi fi vazut parintii tristi ca plec din nou. Am descoperit cum la tot pasul sunt oameni ce asteapta consultanta juridica. Mi-am exersat memoria privind cunostintele mele juridice si m-am bucurat daca am putut fi de folos. Am inteles ca Bucurestiul meu nu coincide cu realitatea, ca faptul ca locul unde eu mi-am trait studentia si am fost indragosita nu e la fel cu Bucurestiul in care ar trebui sa imi traiesc zilele de munca. In concluzie, bine si rau ce se imbina armonios inca, amintiri si realitati noi, aceiasi oameni, alte ambalaje poate.

Despre femei. Pentru barbati

2010-03-08T20:54:00.007+01:00

Nu aveam de gand sa scriu nimic despre femei si despre ziua lor. Dar am citit ceva frumos scris de cineva care scrie de obicei urat despre femei si mi-a venit si mie sa ma exprim :) eu nu voi scrie ceva frumos despre femei, ci pur si simplu m-am mai gandit putin la subiectul asta si a iesit…asta.

Femeie este mama ta, sora ta, prietena ta, colega ta, femei sunt toate fufele de pe strada sau din cluburi, femeie este sefa ta, dar si dama de centura. Atat de diferite si atat de femei, toate! Femeia are ceva special, ceva care face si mintile cele mai lucide sa deraieze, femeia are ceva sacru si ceva profan, femeia este o combinatie uneori armonioasa, alteori odioasa, de bine si de rau. Femeia poate fi un prieten bun, dar si un dusman mai periculos decat ai putea crede, sub aceeasi masca ingenua. Femeia poate fi ea insasi sau oricine altcineva ar vrea sa fie. Femeia fuge spre tine si nu recunoaste sau de tine cand te astepti mai putin, femeia cucereste, farmeca, nu te lasa sa dormi, femeia te raneste si te intorci la ea, femeia te iarta, femeia plange din orice prostie si asteapta afectiune, femeia asteapta flori de 8 Martie, asteapta telefoane si atentii, femeia se bucura sincer, dar si disimulat. Femeia iti poate fi tot ce ai nevoie, femeia poate fi scopul tau de a te duce seara acasa. Orice femeie, indiferent de aparente, poate fi cea mai minunata fiinta posibila si poate fi capabila de orice cand este indragostita. Femeie este mama ta care te suna stresata sa stie unde esti si care iti priveste critic prietenele. Femeie este prietena ta ce vrea inghetata in miez de noapte, femeie este mama copilului tau. Femeie este fiinta aia egoista care te vrea doar pentru ea, aia care ar face orice pentru tine pentru ca te iubeste. Femeie este papusica aia din club care a stat 3 ore uitandu-se in oglinda si care te asteapta, sperand ca poate a tras lozul castigator. Femeie este cea cu care te trezesti in fiecare dimineata in pat, dar si cea pe care nu ai mai vazut-o dupa o noapte. Femeie este si cea care munceste de dimineata pana seara, si cea care asteapta sa se munceasca pentru ea, considerand suficient simplul fapt ca exista. Femei sunt toate cele care trec pe langa tine pe strada crispate si preocupate sau rujate si siliconate. Femeie este colega ta ce iti da un curs pentru ca i-ai cazut cu tronc sau profesoara care iti da nota mai mare la oral pentru ca e sensibila la ochii tai albastri. Femei sunt toate proastele cu care n-ai putut schimba doua vorbe sau alea care ti s-au parut mai destepte decat tine (e o chestiune de timp, nu-ti face griji! cand se indragostesc le trece:) nu din toate punctele de vedere, evident!). Femei sunt cele carora le trimiti mesaje noaptea pentru ca nu poti dormi, femei sunt alea care iti dau replica inteligenta la care nu te asteptai. Femei sunt cele care iti intorc spatele cand crezi ca sunt ale tale sau care ti se daruiesc cand ai cele mai mici sperante. Femeia face si desface, femeia sufera si provoaca suferinta, femeia e de neinteles sau e de o simplitate enervanta, femeia tulbura si captiveaza sau lasa rece. Femeia atrage, femeia minte, femeia e enervant de sincera, femeia este in toate felurile posibile. Cel mai important este sa fie…pe felul tau.

2010-03-07T15:03:00.002+01:00

Un brillant avenir

2010-03-07T14:39:00.005+01:00

Citesc o carte scrisa in franceza. Se numeste Un brilliant avenir si este prima carte de beletristica pura pe care o citesc in franceza. Este un cadou de la sefa mea care a venit intr-o zi si mi-a asezat-o pe birou, spunandu-mi: “pentru tine! Este povestea unei romance”. M-a cucerit! Este o imagine a Romaniei prin ochii unui strain. Cu expresii romanesti explicate in franceza, cu mancaruri si bauturi romanesti, cu toate obiceiurile si detaliile culturale pe care frantuzoaica (sotia fiului tinerei plecate cu mult timp din Romania comunista in Statele-Unite) nu le intelege. Este povestea unor oameni care traiesc revolutia la televizor si se simt romani de acolo de departe si a tinerilor casatoriti care fac o vizita in Romania anului 1990. Este descris sictirul ospatarului, masa in familie cu nu stiu cate feluri de mancare, cu tuica si urari pentru toata familia, sunt descrise cadourile kitsch si nefolositoare de la bunica romanca a baiatului care ii astepta cu nerabdare pe tinerii casatoriti…cadouri ce sfarsesc brutal si nedrept in pubela de la aeroport: L’Ouest s’envole en lissant l’Est au fond d’une poubelle. Mi se fcuse dor de Romania. Incerc sa imi imaginez cum unii oameni nu se mai identifica cu ea. Mi-e dor de oameni si de lucruri marunte, de cine stie ce fel de mancare, care oricum nu are acelasi gust aici. Si nu e vorba de ingrediente, ci e vorba de unde, cum, cu cine il mananci. Totul este de acolo! Aici nici sarmalele, nici micii, nici covrigii… nimic nu ar fi la fel. Lipseste partea cea mai importanta. Lipseste atmosfera, lipsesc oamenii cu care vorbesti aceeasi limba si care au in spate aceeasi cultura ca si tine. Este o ironie a sortii…cei din tara privesc cu invidie, admiratie sau dorinta de a pleca si ei spre bunastarea celor din afara, iar cei din afara isi doresc cu obstinatie o bucatica de Romania. Cel mai trist este cand te intorci si iti dai seama ca visul frumos despre tara minunata nu mai este pe sufletul tau, mutilat de viata diferita, de oamenii diferiti. Cel mai trist este cand nu mai stii ce e Acasa si nu te mai identifici cu nimic.

Am primit de 1 Martie un snur alb cu rosu. Am fost cea mai fericita! Ma temeam ca nu voi avea si eu anul asta asa ceva... Un snur alb cu rosu care te face fericit! Cine ar fi crezut? Maine este 8 Martie. La multi ani!

February sucks!

2010-02-28T16:08:00.006+01:00

Au trecut doua saptamani de cand n-am mai scris. A trecut si marele eveniment numit juramant. Au trecut multe. Astept sa treaca si luna asta. A fost una dintre cele mai urate dintr-o lunga perioada de timp. Mi-am dezvoltat oarecum o repulsie fata de febuarie. Este asa…intre iarna si primavara, este posomorata, este o luna a lucrurilor ce trebuie facute. Parca si calendarului ii este antipatica, avand in vedere ca e mai scurta decat celelalte.

Maine este 1 Martie! Nu il mai asociez cu martisoare si flori, ci cu speranta ca voi vedea soarele mai des. Imi dau seama ca m-am schimbat mult. Nu mai cred in sangele ce alearga prin vene, in cuvintele frumoase fara acoperire. Am devenit mult mai pragmatica. Nu ma mai misca vorbaria ieftina. Ma dezgusta aparentele si valorile nevaloroase. Am fost aseara la cina la sefa mea. M-a impresionat simplitatea unor oameni care nu isi afiseaza statutul social si fluturasul de salariu. M-a impresionat bunul-simt, armonia si lipsa a orice ar putea fi ostentativ. Am vazut oameni ce aveau sclipiri in ochi pentru ca urmau sa plece intr-o calatorie impreuna sau pentru ca isi aminteau cum s-au cunoscut. Am vazut ca “acasa” ramane tara unde a inceput sa iti bata inima. Aseara una dintre colegele mele ne-a spus ca va avea un copil. Avea emotia aia in priviri..emotia aia greu de descris pe care o ai cand le dai sotului sau parintilor vestea cea mare. Mi s-a parut ceva atat de frumos, incat am pupat-o cu mare admiratie si cu grija oarecum..asa cu sentimentul ca trebuie sa am grija cum ating pe cineva care are o viata acolo inauntru.

Episodul asta mi-a amintit de un altul. Am fost de curand intr-un bar si mi s-a intamplat ceva deosebit. L-am cunoscut pe Matheo. Un copil de 5 ani care a aparut imediat langa mine si a inceput sa imi vorbeasca, sa ma pupe, sa ma ia in brate. Am fost impresionata. L-am intrebat ce face acolo. Isi astepta mama, care lucra intr-un bar din apropiere. Cand l-am intrebat de tatal lui s-a intristat oarecum si a ocolit subiectul. Matheo e francez. Se juca Nintendo si a tinut sa imi explice tot ce se intampla in jocul lui. Am stat asa vreo ora impreuna cu el si am discutat ca doi oameni mari :) Avea nevoie de afectiune. Avea nevoie de atentie. Un copil este o fiinta atat de fragila, atat de maleabila, atat de minunata, incat te face sa te gandesti mai bine la prioritati si alegeri. A doua zi mi-a fost dor de Matheo. Imbratisarea si pupele pe obraz de la copilul ala mi-au dat mult de gandit si au valorat mai mult decat multe altele. Stiu ca ceea ce spunea si facea copilul ala era absolut sincer.

O primavara frumoasa!! Sa vi se intample tot ce va doriti, asa cum va doriti!

2010-02-14T22:08:00.010+01:00

14 februarie! so what?

2010-02-14T17:54:00.008+01:00

De vreo cativa ani la data asta aud ca se sarbatoreste ceva. Si de fiecare data ma gandesc ca marketingul nu e doar asa o idee (la randul ei rezultat al unei strategii de marketing:) ), ci chiar functioneaza uneori. Marketingul face si desface apoape totul…pana si dragostea. Marketingul a creat o sarbatoare a dragostei. Cred ca i se paruse insuficient de puternica fara o zi a ei, asa ca, in ajutorul “indragostitilor”, ca sa nu-si uite cumva statutul, au venit inimioare, bombonele, afrodisiace, cupidoni penibili, diplome... M-am uitat la stiri si am senzatia ca in Romania chiar se sarbatoreste. Cel putin mult mai mult decat aici, asta e sigur. Am vazut niste lucruri inspaimantatoare: cine cu mancaruri afrodisiace, inimioare, sejururi nu stiu pe unde, casatorii de proba, diplome de indragostiti... si am tras concluzia ca oamenii se leaga de cate ceva ca sa fie fericiti pentru cateva momente. Aici sunt cateva promotii pe la magazinele de cosmetice si cam atat (nici alea nu au avut mare succes!). Probabil pentru simplul motiv ca oamenii sunt mai pragmatici. De ce sa iubesc cu data fixa? De ce sa iubesc cand se iubeste si sa cumpar cadourile alea stupide? Poate am chef sa fac asta in fiecare alta zi, mai putin atunci. Asta inseamna ca nu iubesc sau ca iubesc mai putin? Am observat ca suntem un popor destul de atasat de chestiuni de-astea de corazón. Suntem mai sensibili parca si mai usor de fentat cu sarbatori create exact in scopul asta. Am sentimentul ca pentru a fi fericiti, oamenii cauta motive. Pentru a iesi din monotonie, cumpara inimioare si merg la restaurant pe 14 februarie. Se poarta altfel doar pentru ca asa zice calendarul. Ma intreb cati cred in asta si pe cati ii face cu adevarat fericiti iubirea la data fixa. Pana la urma n-ar fi nimic gresit nici sa iubesti si sa te exprimi la data fixa, dar nu in felul asta de prost-gust!!

Happy Valentine’s Day!

A fi sau a nu fi... de Dorobanti

2010-02-11T20:16:00.005+01:00

Am citit astazi un articol al lui Tudor Chirila de pe blogul lui (asta pentru ca blogul lui Vladimir m-a trimis la el) Se numeste “De ce nu iubim femeile de Dorobanti?”. Chiar nu le iubiti? M-am intrebat. Sau sunteti ipocriti? Atunci ce le?, ca sa zic asa:). Stiu, stiu, ce raspundeti! :))

Ei bine, articolul asta m-a pus putin pe ganduri. Mi se pare interesant de observat care este resortul care ii face pe barbati sa aleaga o femeie sau alta. Mi se pare ipocrit sa spui ca nu iti plac “femeile de Dorobanti”, pentru ca intorci capul dupa ele si le dezbraci rapid din priviri (de altfel nici nu e prea greu, avand in vedere ca nu ai prea multe de dat jos). Mi se pare corect sa spui ca nu iubesti “femeile de Dorobanti”, pentru ca nu iubesti asa dintr-o data o femeie, ca este ea de Dorobanti sau nu. Mi se pare hazardat sa nu iubiti “femeile de Dorobanti”. Pana la urma orice femeie ar trebui sa aiba vocatie la asta.

Cine sunt ele? Tzatzele, la vedere, umflate artificial, cu sfarcurile luptand sa iasa la suprafata tricoului indoielnic. Cu bucile infasurate strans in blugii cu doua numere mai mici si picioarele infipte in cizme cu tocuri inalte, zice Chirila. Asta se vede. Mai departe probabil nimeni nu are curiozitatea sa afle nimic. Poate nu mai este nimic de aflat. Oamenii sunt insa imagini. Toti suntem imagini. Unii au insa o poveste interesanta in spatele imaginii, altii nu. Cu unii poti vorbi o viata intreaga fara sa te plictisesti, cu altii nu ai ce vorbi nici de la o cafenea de Dorobanti la urmatoarea.

Tind sa cred ca orice femeie care isi petrece viata la birou si nu pe Dorobanti, in asteptarea X5-ului in care spera sa fie copilot pentru totdeauna :)), are frustrarea de a nu avea macar pentru o zi doar preocuparea de a se machia, imbraca, parfuma, asa cum “femeia de Dorobanti” si-ar dori macar pentru o zi sa imbrace costumul office si sa discute cu un client, un contract important. Este paradoxul ala al lui Cioran Orice negativist tanjeste dupa un DA catastrofal. Este frustrarea aia ca ai putea fi altceva decat esti, atunci cand ceea ce esti nu este convingator in raport cu ceea ce ai vrea sa fii.

Pana la urma, cred ca important pentru oricare dintre cele doua este sa se simta bine cu ea insasi. Este armonia aia de a te uita in oglinda si de a fi mandra de ceea ce vezi. Daca te face mandra “cucerirea” din seara nu stiu care si ca ai bifat nu stiu cati cu nu stiu ce masini si ca ti-a luat iubitul bluzita x sau ca dimpotriva, ai independenta de a face cand, cu cine si ce vrei, de a spune da sau nu luand in considerare doar persoana celuilalt fara vreun alt accesoriu… este o chestiune de alegere. Asa cum tot o alegere este si cea pe care o face barbatul aflat in fata alternativelor. Daca nu femeia de Dorobanti, atunci ce?

Ars poetica. Fara poezie

2010-02-11T20:10:00.004+01:00

N-am mai scris de foarte mult timp. Exista mai multe motive. Pe de o parte, viata mea nu se reduce la blogul asta, in sensul ca am de multe ori alte lucruri de facut si nu am timp sa scriu, iar pe de alta parte pentru ca n-am avut nimic de spus. Nu ca acum as avea…:)), dar acum am chef sa scriu! De curand am vrut sa sterg si blogul si contul de Facebook si tot ce ma expune public. Mi se pare putin injust si ca ne apare numele pe Google! Nu-mi plac explicatiile! Deocamdata m-am razgandit si…cum am chef sa scriu, scriu!!! Imi place sentimentul ala de a mi se face dor de ceva sau cineva. Il apreciez mai mult dupa. Scriu mai cu drag si mai cu pasiune cand am chef decat atunci cand scriu pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai facut asta. Sper ca iese si ceva mai bun. Asta nu e obligatoriu insa.

Am fost intrebata de ce nu imi poularizez blogul, de ce nu il fac un blog comercial. Poate pentru ca sunt egoista?! (remember?). Poate pentru ca nu vreau sa ma citeasca oameni care citesc si au citit doar bloguri si Libertatea. Poate pentru ca nu am nimic de spus care sa intre in categoria “comercial” sau pentru ca am libertatea si relaxarea de a alege ce vreau si ce nu vreau pentru mine.

“Comercialul” asta este pentru bloguri ceea ce este “cool” pentru oameni. Am auzit cuvantul asta de mai multe ori pronuntat de un individ care pretizand ca vorbeste limbi straine spunea “ciu” referindu-se la cifra 2 in engleza (mi-a luat ceva pana am dedus!). Si baiatul asta se credea “cool”, facea lucruri “cool”. E o chestiune de atitudine, nu de eticheta de la tricou, nu de filmele la care te uiti, nu de locurile in care mergi. Asta imi aminteste de un citat pe care ce mi l-a scris profesorul meu de engleza in albumul din liceu: Charm is a sort of bloom on a woman. If you have it, you don't need to have anything else; and if you don't have it, it doesn't much matter what else you have. Si amintirea pe care mi-a lasat-o el acolo (care de altfel continua cu referire la persoane:) ) este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit vreodata si unul dintre lucrurile din care am invatat ca oamenii sunt dincolo de branduri, localurile pe unde si-au petrecut weekendurile, numarul de vizite de pe blog, fotografiile de pe Facebook sau numarul de prieteni din lista de mess rezultatul propriei lor deveniri si mai exact, rezultatul a ceea ce vor sa fie coroborat cu ceea ce pot fi. Eu nu vreau un blog “commercial”, nu e nimic de vanzare!

Franturi de prezent

2010-01-24T12:52:00.013+01:00

Astazi este Ziua Unirii. Cum mi se facuse iar foarte dor de Romania, am pornit in dimineata asta laptopul pe un post romanesc si am asteptat sa vad hora unirii sau ceva care sa imi alimenteze dorul si dragul de Romania. Ghinion, insa! Am vazut niste discursuri deplorabile la care oricum nu am putut fi atenta, pentru ca m-am pierdut in demagogie. Am vazut niste oameni care se prefaceau (prost) ca le pasa. Si niste oameni care mureau de frig pe strada.

Apropo de asta, mi-e dor de zapada mare si alba. Aici nu ninge la fel. Ninge rar si parca altfel. Nu la fel de frumos. Am tot vazut nametii din Bucuresti si am simtit iar un dor palpabil aproape de copilaria mea, de studentie, de viata mea frumoasa, de perioada aia cand avea cineva grija de mine.

Aseara socializam cu niste italieni (sunt extrem de prezenti aici si in preajma mea, mirandu-se intodeauna cand spun ca nu sunt italianca) si nu imi vine nici acum sa cred cu cata inversunare spuneam ce tara minunata am eu si cat de grozav este Bucurestiul, chiar daca este urat. Bucurestiul macar traieste, indiferent cum o face, traieste! Nu este ca un tablou perfect, fara cusur, fara trairi.

Vineri mi s-a spus ca urmeaza sa jur luna viitoare in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Mi s-a parut ciudat ca nu am simtit nimic. Eu sunt fascinata de juraminte :)). Sau eram… pana sa fiu pusa in situatia de a face un juramant. Textul este cam asa (dupa cum mi-l amintesc): Jur sa-mi exercit cu deplina loialitate, discretie si potrivit constiintei, functia incredintata de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene. L-am citit, l-am retinut si apoi m-am gandit ca nu trebuie sa fac vreo gafa cand il voi spune. Nimic altceva! Imi dau seama ca suna oarecum pompos ce urmeaza sa fac, dar parca este asa o forma fara fond. Loialitate? Discretie? Constiinta? In indeplinirea functiei incredintate? Astea sunt lucruri pe care le ai sau nu le ai. Nu sunt legate de functii, ci de tine, ca om. Oare faptul ca voi spune pe de rost textul asta la nu stiu cate luni de cand sunt aici ma va responsabiliza mai mult? Ma va face sa lucrez mai bine?

De cand am luat examenul de Barou am asteptat juramantul. Mi se parea un moment extrem de important. Il asociam cu momentul cand la o nunta, in biserica, cei doi fac un juramant. Acum astept un juramant in care sa cred cu adevarat. Textul asta in care imi sustin loialitatea, discretia si constiinta nu ma convinge.

2010-01-24T11:58:00.005+01:00

Cateva lucruri care imi plac si pe care m-am gandit sa le impartasesc cu voi. Probabil, multi dintre voi, care ati avut de-a face cu mine, le stiti deja.

Tot cu drag,
tot Oana

Acum despre femei

2010-01-17T14:08:00.014+01:00

Am vazut de curand o emisiune despre femei si m-am tot gandit la subiectul asta. Erau invitati patru barbati si fiecaruia la un moment dat i s-a cerut sa faca un top 3 al femeilor pe care le considera cele mai frumoase. Mi s-a parut foarte interesant cum ceea ce unuia i se parea o frumusete, altuia nu ii spunea nimic.

Femeile sunt foarte diferite. De la o tara la alta, de la un exemplar la altul. De fapt, par foarte diferite, se exprima diferit, data fiind cultura careia ii apartin, dar in esenta exista cateva lucruri comune pe care le poti spune despre toate. Au cam aceleasi resorturi care le dirijeaza spre a face ceva sau altceva, isi doresc siguranta, sa fie apreciate si laudate (chiar daca, obiectiv vorbind, adesea nu ar exista motive!). Pentru ele insele intotdeauna sunt cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai destepte. Cele doar frumoase isi doresc sa fie si destepte. Cele doar destepte isi doresc sa fie si frumoase. Cele si frumoase si destepte... sunt prea putine ca sa vorbim despre ele :)) (cu siguranta majoritatea femeilor ce vor citi acest articol se vor incadra ele insele in aceasta categorie:), asa ca o ironie)

Femeile sunt fascinate de putere. Am fost nu de mult timp sa vad o camera in apartamentul unui baiat si avea pe perete un poster cu o replica a lui Al Pacino din Scarface (cum eu il ador pe Al Pacino si mi-a placut foarte mult filmul, am observat imediat), care spunea cam asa: In this country, you gotta make the money first. Then when you get the money, you get the power. Then when you get the power, then you get the woman (interesant este ca you get the woman, not a woman!!!). In afara de faptul ca nu sunt de acord ca banii inseamna puterea, asa este! Femeile isi doresc putere. Toate, fara deosebire! Fie isi doresc sa o obtina ele insele (unele chiar prin orice mijloace), fie printr-un barbat puternic. De regula, femeia care obtine ea insasi putere devine o victima sigura a propriei ei cuceriri, asa ca in mitul luciferic al creatiei ce se intoarce impotriva Creatorului.

Diferenta dintre femei e data de carisma. De multe ori intre o femeie foarte frumoasa si una mai putin frumoasa, dar carismatica, are de castigat cea din urma. Si sunt de acord! O femeie nu este un bibelou de pus pe mobila scumpa a unui barbat, la care te mai uiti din cand in cand sa iti bucuri ochiul obosit de atata munca. Sau nu ar trebui sa fie. O femeie este mai mult. Sau ar trebui sa fie. Am senzatia ca de foarte multe ori unii barbati scapa din vedere ca viata nu inseamna doar dormitor si masina, ci e posibil ca femeia care iti sta in dreapta in masina sa trebuiasca sa iti stea in dreapta si la o petrecere pretentioasa cu colegii de birou. Aici intervine alegerea…

Cert este ca tot ceea ce face o femeie, absolut tot (!) este de mai buna sau de mai proasta calitate in functie de nivelul de inteligenta! Faceti un test, daca nu ati constatat inca asta!

Femeile sunt rele si invidioase. Nu stii niciodata ce gandesc cu adevarat. Putine (poate constientizand asta si fiind dezamagite ele insele de alte femei) incearca sa fie altfel. Unora le iese, altora nu. Putine sunt sincere. Cred ca eu am invatat asta aici, acum vreo 2 ani jumate. Am vazut aici seninatatea din privirea unor femei. Am invatat sa spun adevarul, indiferent cum suna, sa fiu corecta si sa spun ceea ce gandesc. Aici oamenii sunt mai relaxati si mai putin preocupati de aparente.

Femeile sunt diferite de la o tara la alta. De exemplu, cand ma intorc aici, imi sterg unghiile. Nu vreau sa ies in evidenta. Aici femeile nu poarta tocuri (la astea nu pot renunta!). Aici femeile vin la tine si iti spun ce vor. In Romania vor acelasi lucru, dar incearca sa se victimizeze si sa sustina ca “barbatii sunt porci”. Aici femeile au identitate, personalitate proprie, nu se ascund in spatele unui barbat cu bani care le scoate la restaurant si plateste consumatia, ca sa le duca apoi acasa. Aici nu exista sfinti si sfinte, ci oameni. Restul e poveste.

Cautati femeia completa! Nu perfecta, ca nu exista, ci completa!! Femeia care poate schimba stiloul din mana dreapta cu mopul, femeia care se duce la fel de relaxata si in club si la opera, femeia care stie si sa gateasca si sa vorbeasca despre opera lui Dostoievski, femeia care lasa problemele de la serviciu acolo si este a ta pana a doua zi dimineata, femeia care iti poate calca camasile, dar care are si parul aranjat cand iesiti in oras, femeia care are decenta de a fi discreta in public, dar care se dezvaluie pentru tine, femeia care stie sa discute cu un client, dar si sa planga, femeia care poate fi mama copiilor tai si de care nu te-ai plictisi peste 15 ani, femeia care are independenta de a fi EA si cu tine, si fara tine, dar care stie si crede in puterea lui NOI.

Post articol

2010-01-17T14:06:00.006+01:00

Le multumesc tuturor baietilor pe care articolul Despre prietenie, barbati & having fun (ale carui urme le-am si sters intre timp) i-a indignat/mirat/enervat :)) si care s-au exprimat in vreun fel (de regula dezaprobator).

1. Asta va face pe voi adorabili si de aia va iubim noi si avem nevoie de voi!
2. Data fiind reactia voastra, ma tem ca am avut dreptate! :)

Cu drag,
Oana

De sfarsit si... de inceput

2009-12-28T13:44:00.003+01:00

Iarasi mi-am neglijat blogul. Dar m-am intors disciplinata la el, in cele din urma.

E sfarsit de an si se pare ca la momente de astea se fac adunarile, scaderile si se calculeaza rezultatul. Nu-mi plac lucrurile care “se fac”, chiar le detest, dar parca merita sa ma mai uit o data la anul asta, pentru ca mi s-a parut interesant.

Am invatat o multime de lucruri, am cunoscut foarte multi oameni, mi-am exersat capacitatea de selectie. Aveam convingerea ca eu ma pricep la oameni si ca nu mai gresesc. Ei bine, fals!! am fost dezamagita, dar m-am vindecat mai repede parca. Am dezamagit, desi am incercat sa nu o fac.

Anul asta am terminat facultatea si am devenit avocat stagiar. Pentru a rezuma, as putea spune ca partea frumoasa a vietii pare a se fi terminat.

Anul asta am inceput sa muncesc. Si nu mai intrevad sfarsitul acestui inceput. Nu mai este ca si cum as face stagii de o luna, ci parca stagiul asta a devenit perpetuu si naste responsabilitati pe parcurs.

Am asistat la spectacolul trist al unei lumi in destramare. Oameni ale caror vieti s-au intersectat la un moment dat si au continuat un timp impreuna se despart acum si pornesc pe drumuri diferite. Drumuri ce nu inseamna o casa de avocatura sau alta, ci mult mai mult.. alti prieteni, iubiti/iubite, preocupari. Si-au creat propria monotonie cotidiana din care nu mai ies si in care nu se mai poate intra.

Anul asta mi s-a spus cam des ca sunt egoista. Concluzia mea este, de fiecare data cand fac ceva care demonstreaza contrariul, ca doar cei care nu am cunosc cu adevarat spun asta.

Am mai ajuns la o concluzie trista: oamenii nu stiu sa se joace, sa se harjoneasca, nu stiu sa zambeasca, sunt stresati si enerva(n)ti, spun direct ce vor si nu au rabdare. Evident ca asa nu obtin niciodata ceea ce iti cer raspicat!!

Dar nu e doar de sfarsit, ci se de inceput…de 2010! Sa va fie asa cum va doriti!

(Cu ce ne-)Am ales!?

2009-12-08T20:25:00.006+01:00

Cu doua Romanii! Aproape egale, la fel de neinspirate, de triste, de lipsite de perspective. O singura concluzie: nu iti mai auzi constiinta cand stomacul face zmogot mai puternic. Cu alte cuvinte, o masa de oameni infometati este usor de manipulat. Dincolo de incompetenta care exista cu siguranta, am senzatia ca oamenii astia care se afla acolo sus au inteles ca saracia te tine subjugat, ca foamea dicteaza in fata a orice altceva, ca nu gandesti daca nu ai mancat si ca se folosesc de asta.
Am fost intrebata pentru cati bani mi-as vinde votul. Raspuns: priceless! nu e de vanzare!! Sunt putine lucruri pe lumea asta care ne apartin in exclusivitate…gandurile noastre, convingerile noastre, ideile si sentimentele noastre intra in categoria asta! De ce mi-as vinde unul dintre putinele lucruri care sunt doar ale mele? Imi permit (inca) “luxul” de a gandi liber, de a ma exprima si de a-mi urma convingerile, putine asa cum sunt ele.

Nu ma (mai) intereseaza cine a castigat, cine a pierdut, dar ma intristeaza teribil sa vad cum nu te mai ai nici pe tine insuti macar. Ma intereseaza politica asa ca fenomen, ca excitatie intelectuala, dar ma deprima teribil manipularea saraciei.

Iz za seim piccear!! http://www.gandul.info/opinii/iz-za-seim-piccear-5161781

De ziua ei si a noastra

2009-12-01T20:59:00.001+01:00

1 Decembrie.
La multi ani, Romania! Dincolo de tampeniile ce se intampla in tara si de defectele noastre ca popor, dincolo de demagogia ieftina si de circul ce sfideaza mizeria, La multi ani, Romania! Mi-e drag de tara asta si mi-e dor de ea, desi daca incerc sa gasesc motive, mi-e cam greu sa enumar prea multe. Toata diversitatea aia… pitipoancele, cocalarii, badaranii, toata adrenalina de fiecare zi imi lipsesc intr-o lume perfecta cu oameni civilizati, in care totul functioneaza exact ca in teorie. O iubesc si mi-e drag de Romania cu tot ce inseamna ea, chiar daca Romania mea este rodul imaginatiei mele, este ceea ce imi place mie sa cred, este imaginea mea idilica despre o lume in care mie mi-a fost bine, dar despre care stiu ca este intr-un fel un loc al dezamagirilor eterne. Dar si al autenticitatii. E o lume care traieste, chiar daca nu traieste frumos, e o lume autentica, cu toate tarele ei, e lumea mea si asta ma face sa o iubesc.
La multi ani!

Pentru ca

2009-11-29T20:16:00.009+01:00

Pentru ca ai obosit sa dai explicatii
Pentru ca totusi nu stii ce se va intampla maine, chiar daca pare totul de o banalitate obisnuita, asteptata
Pentru ca te intalnesti dupa ceva timp cu oameni pe care ii credeai de mult departe si care iti amintesc de tine si de viata ta de atunci
Pentru ca de aproape fiecare data in viata inimile nu bat in acelasi timp si in aceeasi directie
Pentru ca nu mai ai rabdare
Pentru ca te schimbi fara sa vrei si… iremediabil

Pentru ca esti legat de oameni si locuri
Pentru ca niciodata nu ai destul timp, cu toate ca stii ca permanent iti ticaie viata in urechi (probabil te-ai obisnuit si cu ticairea asta si mai ai nevoie de cate o sonerie sa te trezesti)
Pentru ca totul se intampla cu un rost si totul se compenseaza la final
Pentru ca niciodata nu le poti avea pe toate
Pentru ca intelegi dupa ceva timp cine si ce conteaza cu adevarat
Pentru ca singura iubire adevarata si neegoista este cea a parintilor pentru copii
Pentru ca obosesti sa sustii o imagine
Pentru ca ai dreptul sa alegi, dar esti obligat sa iti asumi rezultatul alegerii
Pentru ca oamenii care traiesc cu pasiune fac totul cu pasiune
Pentru ca esti dezamagit frecvent, cu toate ca nu mai ai asteptari mari
Pentru ca ai nevoie de repere si de puncte de sprijin

Pentru ca nu ai dreptul sa judeci

Pentru ca te-ai saturat de intrebari la care nu ai raspuns

Pentru ca a mai trecut un an

Pentru ca nu ti-e frica de sfarsituri, ci mai degraba de inceputuri

...de asta nu am concluzii!

Thinking about thinking of...

2009-11-26T20:55:00.005+01:00

In ultima vreme am fost extrem de neglijenta, nu am scris nimic, deci nu am facut aproape nimic pentru mine, daca e sa facem legatura cu ceea ce spuneam pe la inceputuri.

Si pentru ca trebuia sa urmeze, iata ganduri noi la intamplare:
1. In ultimul timp ma simt foarte ciudat…asa cumva de parca eu si cu mine nu ne mai cunoastem deloc, ne intalnim zilnic asa din obisnuinta, fara sa mai avem neaparat ceva in comun.
2. Romancele vorbesc tare si sunt ingamfate. Am tot ezitat intre a scrie sau nu asta, am sters-o, dar pana la urma am lasat-o. Imi asum toate ideile, indiferent cum ar suna ele.
3. Evident ca exact in ziua cand ma imbrac in jeans si bluza simpla neagra trebuie sa merg la o petrecere pretentioasa de socializare! Evident ca ma obosesc si ma plictisesc asemenea petreceri cand zambesti frumos si socializezi cu oameni cu care oricum te intalnesti zilnic timp de cel putin 8 ore. Evident ca este abia inceputul complezentei.
4. A inceput isteria de Craciun. Este oarecum deprimant in conditiile date.
5. Ma scot din sarite oamenii incompetenti si lenesi! Mai ales cand asta inseamna ca trebuie sa muncesc eu mai mult. Dar ma enerveaza in egala masura si cei cu exces de zel, care fac totul si mai mult de cat li se cere doar pentru a parea utili in fata sefilor. Sunt convinsa ca acestia din urma observa si se amuza.

In memoriam

2009-11-11T11:35:00.004+01:00

Ieri a murit Gheorghe Dinica. De cand am vazut ca era in stare grava, am tot sperat sa nu moara inca. Era unul dintre putinii actori romani cu adevarat mari si cel mai carismatic. Unul dintre putinii care imi placeau foarte mult si de care imi era tare drag. M-am indragostit de el iremediabil cand am vazut Filantropica. Acum nu mai este...

Inapoi in paradis(ul fiscal)*

2009-11-09T21:06:00.005+01:00

M(V)-am obisnuit mai prolifica, dar am fost in concediu, am luat o pauza, am fost acasa. Am inceput articolul asta in trenul spre Bucuresti, in urma cu 24 de ore si il termin acum, in trenul spre Luxembourg. Este incredibil cum poti folosi orele astea si cate se pot intampla. Ascult o melodie pe care am primit-o si care mi-a devenit foarte draga si ma gandesc cum se termina fiecare bucatica de viata, cum faci un bagaj si pleci din nou. Si te intorci apoi. Dar niciodata la aceeasi lume. Chiar daca oamenii si locurile par aceleasi, totul se schimba, nimic nu sta pe loc.

“Sunt in concediu” (am fost, de fapt, dar reproduc exact formularea pe care am folosit-o). Pentru a-mi satisface umorul cinic, am tot folosit expresia asta, dupa care tineam sa explic cat de infiorator suna pentru mine. Mi-am dat seama ca s-a terminat partea frumoasa a vietii cand am avut de numarat cateva zile si de facut planuri. Si nu mi-am mai permis ca alta data sa imi iau ceva in plus sau sa vad mai tarziu ce si cum… le mai numara cineva o data cu mine… un sistem informatic (pentru a nu-l uri prea tare pe vreun om ce s-ar ocupa cu asta, probabil). Nu! Iti planifici cele cateva zile numarate la care ai dreptul intr-un an si cam atat…

M-am intors "acasa". "Acasa" e altul. E ca si cum ai merge din aproape in aproape. Adica plecand dintr-un loc in altul, "acasa" e cel pe care l-ai lasat in urma cel mai recent. Pentru mine acum, "acasa" inseamna Bucuresti.

Niciodata nu reusesc sa dau toate telefoanele pe care as vrea sa le dau si sa ma vad cu toti oamenii pe care vreau sa ii vad. Si niciodata nu reusesc sa plec fara sa imi para rau. Intotdeauna as vrea sa mai stau, sa ma simt ca apartin acelui loc, sa ma (re)integrez, sa ma simt atasata de ceva. Am un simt al proprietatii foarte dezvoltat, iar in momentul asta am marea problema ca imi lipseste obiectul proprietatii, asa incat simtul meu e in stare de veghe.

Ma simt mai in siguranta aici, dar ma simt mai eu acasa. Ma simt mai relaxata aici, dar imi lipseste diversitatea de acasa, adrenalina aia de care am eu nevoie. Ma simt mai calma, mai rabdatoare, mai umana. Acasa e bine sa nu exagerezi cu simtaminte de-astea pentru ca devii o victima sigura. Am insa o capacitate de adaptare exceptionala, asa incat ma adaptez rapid de la un mediu la altul. Ma simt prea fericita cand ajung in Romania. E o tara de oameni tristi, preocupati, ursuzi, incruntati, stresati. Pana si la asta ma adaptez. Imi mai pierd din buna-dispozitie cand ii vad pe toti ceilalti prost-dispusi. Am plecat si imi caut deja un nou bilet de avion. Sunt permanent intre doua lumi.

* scris in urma cu 24 de ore, in forma asta haotica, dar am ales sa il las asa, pentru ca eu fiind asa.. asta iese

Wind of change

2009-10-28T21:17:00.006+01:00

Sistematic, pe puncte, dar intr-o ordine oarecare:

1. Suntem rezultatul alegerilor noastre. Si al compromisurilor noastre. Am crezut mult timp ca eu nu fac alegeri, ca lucrurile se petrec pur si simplu, asa de la sine, printr-un determinism absolut. Fals! Facem alegeri permanent. De la un produs in supermarket, la o profesie, la un barbat.. facem alegeri! Sunt o catastrofa decizionala, am nevoie de motivatii pentru a face o alegere, trebuie sa imi formez convingerea. Vreau sa fiu sigura ca nu-mi pare rau. Ca un drum ce are permanent cate doua directii. La sfarsitul lui suntem ce-am ales sa fim la fiecare intersectie.

2. Suntem prin excelenta egoisti. Noi, oamenii. Unii mai mult, altii mai putin, dar suntem cu totii!

Cand cumparam cadouri… ne facem noua insine o bucurie daruind si vazand fericirea celuilalt,
Cand plangem dupa cineva, pentru ca de fapt nu putem suporta gandul ca nu va mai fi acolo pentru noi,
Chiar si cand iubim… ne iubim mai mult noul “eu”, asa cum este el cand apare cineva langa vechiul “eu”.

Nu-mi mai spune(ti) ca sunt egoista! Sunt (si eu) om!

3. Munca maturizeaza, responsabilizeaza, aduce in fata doar ce conteaza cu adevarat si… oboseste.

4. Analizez in fiecare zi oameni din cel putin 14 tari. Am cate o concluzie pentru fiecare si totodata vesti triste pentru noi. Dar tin la noi si la imperfectiunea noastra. O apar zilnic, asa cum ma deranjeaza zilnic.

5. Aproape in fiecare zi ma simt diferita. Mai buna, de obicei, decat ieri :))

Va urma

The future's corporate!

2009-10-22T21:22:00.007+02:00

Am avut cateva tentative de a scrie ceva, dar nu-mi iese nimic...
M-am plictisit sa ma trezesc in fiecare dimineata la acceasi ora, sa fac acelasi lucruri, de parca as avea un ritual banal de indeplinit zilnic, sa ma intalnesc cu aceiasi oameni, sa rad la aceleasi glume. Deja!! m-am plicisit!!
Cu toate ca nu mi-e tocmai strain ritmul asta de viata, problema este ca de data asta este diferit, pentru ca nu mai intrevad sfarsitul jocului.. care cred ca nici macar nu mai este un joc.

Ganduri la intamplare

2009-10-17T21:46:00.019+02:00

Dor! Puternic, aproape palpabil, aproape material, asa cumva ca o prezenta permanenta si insistenta pe care vrei sa o atingi si nu reusesti. De Romania, de Bucuresti, de oamenii din lumea mea, de facultate, de mine cea care eram.

Sunt anti-feminista! Am mai multi prieteni baieti decat fete, cred ca majoritatea barbatilor sunt mai inteligenti decat majoritatea femeilor, observ in fiecare zi cat de rele si prefacute sunt femeile (mai ales romancele! si o spun acum cand sunt mult mai nationalista decat in general) si cum imediat ce e vorba de job, barbati sau bani se strica orice prietenie. Exceptiile sunt putine si demne de apreciat (de-aia am si prietene fete)! Cu toate ca stiu povestea asta foarte bine, continuu sa fiu dezamagita..

Astept Craciunul! Perioada aia dinainte…astept sa cumpar cadouri, sa merg seara pe strazi cu beculete si colinde, cu oameni fericiti care alearga dupa cadouri, cu zapada multa si brazi impodobiti.

O lume de barbati inalti cu ochi albastri. Multi ca niste robotei, fara prea multe sentimente si pasiuni, fara sange fierbinte in vene. Asta ii strica!! :))

Short Film Night Festival. Mi-am dat seama, vazand aici un scurt-metraj romanesc, de ce nu poti intelege sau traduce exact o limba. Lipseste partea culturala si sociala. Daca nu ai trait acolo si nu ai inteles ce comunici prin unele expresii, le vei repeta doar, fara sa intri in profunzimea a ceea ce spui si fara sa ii intelegi exact pe cei care le folosesc.

Urasc lipsa de comunicare! Verbala, prin telefon, mail sau orice alt mijloc. Adica daca te intreb “ce faci?”, raspunde! ca nu se stie cand iti vei dori sa te intrebe cineva si nu va mai fi nimeni acolo.

Tineretea nu este doar o calitate. Se poate transforma in contrariul ei cand pare a sfida vreo normalitate (construita artificial, evident). Imi tin adesea badge-ul la vedere. E util in fata prejudecatilor. Ceea ce spun acum imi aminteste de o poveste din facultate.. "Curtea" catre o tanara avocata: Domnisoara, tineretea dumneavoastra sfideaza Curtea! :))

Imi plac copiii! Mult de tot! Nu dintotdeauna. De ceva timp mi-am dat seama de asta.

Ah ce miroase a iarna!!! Si ce-mi place!

Cheia, de Adrian Paunescu

2009-10-14T17:21:00.002+02:00

Ca o replica la articolul "Despre barbati", de ieri, am primit poezia asta si va recomand sa o cititi ca e foarte simpatica!

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa...
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern...

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa...

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
"Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata."

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia "fa",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.

Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti amintirea... *"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"*

Despre barbati

2009-10-13T19:41:00.009+02:00

Astazi, asteptand autobuzul (in sensul propriu!!, nu in cel figurat la care ma voi referi in randurile ce urmeaza), mi-a venit o idee ce mi s-a parut geniala: barbatii seamana cu masinile! Ulterior, descoperind cat de evidente sunt asemanarile, a mai pierdut din caracterul genial si chiar am inceput sa ma intreb cum de mi-a venit atat de tarziu ideea!

Sa purcedem asadar la realizarea demonstratiei!
La un moment dat in viata, iti dai seama ca nu mai poti merge cu autobuzul, tramvaiul, metroul sau orice alt mijloc de transport in comun si decizi ca ai nevoie de o masina (mai ales ca ai observat intre timp ca masina prezinta numeroase avantaje fata de transportul in comun). O data ce ai constientizat aceasta nevoie, studiezi modelele de pe piata, ofertele, eventualele promotii si iti dai seama ce ti se potriveste cel mai bine. Un moment important este acela de a decide daca iti iei masina second-hand sau noua. Prezinta ambele categorii si avantaje si dezavantaje, decizia trebuie sa o iei in functie de ce iti doresti. Pana la urma, doar modelul difera, principiul dupa care functioneaza este acelasi la toate!

Dupa ce ai luat decizia, trebuie sa vezi daca iti permiti, ca de, nu poti avea exact orice model iti doresti, ci dupa posibilitati..!
Bun! In cazul in care cererea s-a intalnit cu oferta, urmeaza o perioada de acomodare, de cunoastere reciproca (in limbajul uzual din acest domeniu se foloseste notiunea de “rodaj”). Este de mentionat faptul ca un rol important il joaca si experienta soferului! Astfel, daca esti incepator, iti va fi ceva mai greu, depinde foarte mult pe ce masina ai facut scoala, cat de bun a fost instructorul, cat talent ai tu…dar in orice caz, in cele din urma, reusesti sa te deprinzi cu masina, ca doar e a ta!
O data realizata achizitia, periodic trebuie sa alimentezi, sa mai verifici daca totul e in regula, sa mai mergi la cate un control, suferi daca se atinge cineva de ea si asa cate putin in vreo parcare, ai grija sa fie mereu curata si ingrijita, uneori te enerveaza ca nu face exact ce vrei tu, dar iti dai seama ca de fapt ai apasat pe o alta pedala sau pe vreun buton gresit.. In orice caz, te simti foarte mandru cand iesi cu ea in oras si le-o prezinti prietenilor. De atunci urmeaza sa te insoteasca peste tot, devine parte din viata ta. Este posibil chiar sa te atasezi de ea intr-o asemenea masura incat o pastrezi pana cand intr-o zi nu mai poate sa porneasca..
Daca totusi, dupa ceva timp, oricat ai sperat ca ai facut o alegere buna, se dovedeste ca nu este exact ceea ce ai tu nevoie, nu te multumeste sau pur si simplu pentru ca a aparut vreo oferta buna pe piata la masina visurilor tale, te vezi nevoit sa o inlocuiesti cu alta, sperand ca de data asta ai facut alegerea cea buna sau in sfarsit ai reusit sa o obtii pe aceea pe care ti-o doreai!

Post scriptum: 1. In povestea de mai sus aceasta viziune minimalista este pe deplin valabila si in cazul femeii (doar principiul dupa care functioneaza nu e acelasi, ci totul e mai complicat, de regula), dar eu am ales evident varianta mai interesanta din punctul meu de vedere.

2. La femei nu e chiar acelasi principiul dupa care functioneaza, ci e un pic mai complicat totul. Cat despre sensul figurat al transportului in comun la care ma refeream la inceput, v-ati prins si singuri.. :p.

3. A nu se confunda naratorul cu autorul, de data asta!

Quod erat demonstrandum!

Amintiri din copilarie

2009-10-12T20:11:00.004+02:00

Din ciclul “revelatiile mele”, azi mi-am dat seama ca furtunile aici si acum nu sunt ca cele din copilaria mea. Alea imi placeau!! Mi se parea foarte palpitant cum incepea sa bata vantul, se intuneca aproape complet, apoi ploua puternic si in scurt timp se facea din nou soare. Asa de parca s-ar fi descarcat cerul de toate frustrarile pe care le acumulase pana atunci, asa ca o refulare periodica.
Furtunile alea din dupa-amiezele de vara la bunici… pe pajisti intinse si verzi cand iti traiai vacanta pe nerasuflate, cand mancai fructe direct din pomi si te intorceai acasa cu genunchii juliti, alea cand traiai cu intensitate pana si o furtuna si te bucurai sincer de orice noua “descoperire”, alea de care mi-e dor acum si de care imi amintesc cu drag.
Acum nu mai e nimic la fel, nici furtuna macar. Nimic nu se mai intoarce. Si mi-e dor. Si le-as mai trai o data.

Punct si de la capat

2009-10-11T12:27:00.001+02:00

Omul se adapteaza la orice. Da-i o situatie complicata, pune-l sa nu-i fie bine o vreme, scoate-l din lumea lui si dupa ce se vaicareste un pic, isi traieste noul prezent fara sa mai aiba vreun zbucium. Uita de toate, trec toate si isi traieste disciplinat devenirea. La bine se adapteaza mai rapid si fara intrebari prea multe.

Daca e sa vorbim despre adaptarea de la rau la bine, trecerea brusca este foarte periculoasa. Crede rapid ca merita tot ce primeste si se uita de sus in jur. Nu-si mai aminteste nimic din trecut, ci isi proiecteaza doar viitorul, vacantele si distractia. Si binele se schimba.. ceea ce era inainte bine nu mai este dupa ceva timp, isi schimba prietenii, preferintele culinare si garderoba. Nici autobuzul, singurul care era in fiecare zi acolo pentru el, nu mai este bun, oamenii care il faceau fericit candva nu-i mai sunt de ajuns, chiar daca atunci cand se priveste in oglinda pare a fi tot el..

Trecerea de la bine la rau e putin mai complicata si are nevoie de ceva mai mult timp pentru adaptare, dar se rezolva si asta.. Crede absolut de fiecare data ca e doar temporar, ca e nedrept, ca merita mai mult si ca in scurt timp va dovedi ca locul lui nu e acolo, ci mult mai sus. De obicei nu-i iese si se adapteaza la obscuritate si mediocritate, mintindu-se ca e un neinteles care nu are locul pe care il merita pe lumea asta.

Omul se adapteaza la orice. Orice-ul e corect sau nedrept dupa cum el e sau nu castigator.

Ecce homo II

2009-10-11T12:11:00.000+02:00

In fiecare zi trec pe langa oameni care traiesc tacut si nebagati in seama. Mi se pare ca am facut o pasiune pentru ei. Imi plac cel mai mult, mi se par foarte interesanti. In fiecare zi la iesirea din restaurantul unde mananc la pranz este cate o tanara care strange de pe tavi. E de fiecare data foarte trista. Sau asa pare.. In fiecare zi la iesirea din incinta, in spatele unui birou cam prea inalt, sta un baiat. Supravegheaza intrarea si iesirea oamenilor din cladire. Cred ca multa lume trece pe acolo fara sa aiba habar ca ii urmareste cineva, prea preocupati de ce face copilul acasa sau unde, cum si cu cine isi petrec seara aia. Ma incapatanez sa le arat ca ii vad, ca observ ca exista. Cand trec pe langa ei zambesc si ii salut. Ma gandesc de fiecare data ca poate sunt singura care face asta in ziua aia si ca poate asta ii face fericiti…

Ecce homo I

2009-10-06T22:09:00.000+02:00

Ploua.. de vreo cateva zile. Nu am mai vazut soarele, dar trebuie sa fie pe acolo pe undeva, pentru ca zilele se succed totusi. Cred ca nu s-a mai aratat in semn de protest.. sau poate vrea sa distruga mitul perfectiunii (creat de mine) lumii asteia. E o vreme de-aia care iti aduce aminte de toate esecurile si sperantele tale ramase fara speranta. Si de Bacovia. Si de prima zi de scoala... Dar e mai rece si nu vine asa in fiecare an la data fixa...

Evident ca ma inscriu si eu rapid la depresie, ca si pentru asta e buna, si imi vin in minte o multime de lucruri, ca un bilant a ce am trait..sau nu. Si trag o concluzie: urasc bagajele! Dar nu bagajele alea pe care le faci cu nerabdare si entuziasm inainte de a pleca in vacanta si tii neaparat sa-ti iei bluza preferata si nu-ti pasa ca uiti ceva pentru ca oricum gasesti si acolo, ci alea pe care le faci si pleci dintr-o lume in alta, alea pe care le faci mai atent pentru ca n-ai voie sa uiti ceva important, alea in care iti ingramadesti viata (care se masoara incepand de atunci in kilograme, pentru care eventual platesti daca s-a dovedit mai consistenta decat limita impusa de vreo companie aeriana), bagajele alea care distrug prietenii, relatii sau nu le lasa pe altele sa inceapa. Bagajele pe care le faci pentru ca asa ai decis, cu toate ca ai vrea sa ramai..care intervin brutal si ireparabil si care lasa in urma un gol pe care nu-l vei putea reface niciodata.

Celor care (ma) citesc

2009-10-04T12:50:00.000+02:00

Nu voi pune prea multe poze, cantecele si link-uri. Sa nu va asteptati nici sa va distrati prea tare sau sa gasiti vreo mondenitate. Nu va arata nici prea fascinant, asa ca imagine, pentru ca nu ma pricep. Voi incerca totusi sa mai aflu cate ceva despre asta...in viitorul apropiat :p. Este in franceza pentru ca asa mi l-a oferit site-ul, nu din alte motive. Ca sa fiu sincera, nici nu mi-am dat seama pana nu mi s-a spus :)) Nu m-am mai chinuit sa schimb limba, pentru ca nu mi se pare important.
Este ceva simplu, despre ceva complicat...
Cu drag,
Oana

Despre masochism si alti monstri

2009-10-04T12:13:00.001+02:00

Mi-am dat seama ca sunt masochista. Va voi da cateva dintre indicii.
Cel putin o data sau, in varianta agravata, in mod constant:

Ai ales calea cea mai grea, oamenii cei mai dificili si complecsi (aia care te duc de la agonie la extaz si inapoi in mai putin de un minut, aia care dau cu tine de pamant si apoi te ridica pana la cer), tot ce te chinuieste.

Ai preferat un adevar ce suna prost in fata unei minciuni frumoase,

Ai suferit din dragoste si ai facut pe altii sa sufere,

Ai carat bagaje grele ca sa nu ceri ajutor,

Ai fost singur(a) cand aveai multe posibilitati de a fi cu cineva,

Ai renuntat la petreceri, intalniri si somn ca sa inveti,

Ai lucrat de dimineata pana noaptea si ai plecat plangand de acolo, dar ai luat-o de la inceput in dimineata urmatoare,

Te-ai indragostit, dar nu ai spus-o si nu ai aratat-o pentru ca nu erai sigur(a) ca e reciproc,

Ai facut multe exercitii de vointa, ca sa iti dovedesti ca poti

Ai vazut oameni dragi suferind si ai incercat sa nu arati ca suferi mai tare decat ei,

Ai plecat cand ai fi vrut sa ramai si ai ramas in urma plangand cand au plecat altii…

Ai facut greseli pe care le-ai repeta pentru ca nu le regreti,

Ai crezut in oameni care te-au dezamagit si ai continuat sa crezi in ei,

Ai iertat cand trebuia sa nu o faci si ai ierta din nou,

Ai facut totul din convingere chiar daca stiai ca vei fi judecat(a) mai tarziu,

Ai facut greseli si le-ai recunoscut, chiar daca stiai ca aveau sa distruga ce cladisei pana atunci,

Ai preferat imperfectiunea unei lumi care traieste in fata perfectiunii unei lumi artificiale,

Ai urat prieteniile de conjunctura si ai ramas selectiv(a) cu cei din jurul tau,

Ti-ai asumat simpatiile si antipatiile si le-ai recunoscut fara sa-ti pese de consecinte,

Ai ramas detasat privind spectacolul din fata ta...ruland in fiecare zi. Aceiasi actori, aceleasi roluri, nu esti tu regizorul, ci doar spectator.

Imi place…

2009-10-04T12:11:00.000+02:00

Sa ma plimb noaptea prin orase mari

Zapada…multa si impecabila

Mirosul de iarba proaspat taiata si de pamant umed

Sa spun tot ce-mi trece prin minte

Sa discut cu oameni destepti

Tot ce e autentic

Sa vad oameni dragi fericiti

Sa calatoresc

Sa vad barbati plimbandu-si copiii si jucandu-se cu ei

Parisul

Sa pierd timpul duminica

Mirosul frigului

Soarele de primavara si de toamna tarzie

Sa mi se faca complimente

Sa discut in contradictoriu si apoi sa pup daca enervez :p

Sa adorm tinuta in brate

Pepenele verde

Sinceritatea

Crepusculul

Sa merg desculta prin casa

Sa pot sa plang, sa rad sau sa urlu atunci cand simt nevoia

Vantul

Ceasurile si parfumurile (scuze pentru dezacord, dar simteam nevoia sa o spun)

Mirosul de lemn ars si de paine calda

Sa vad copii zambind

Sa fac fotografii si sa mi se faca

Linistea (sa-mi aud gandurile), dar si galagia uneori (sa uit de ele)

Sa fiu cucerita (simt nevoia sa dau niste explicatii aici.. a cuceri inseamna a te juca cu mintea femeii pana dispare impedimentul asta, la cele care au asa ceva:) )

Sa intru in biserici cand nu este nimeni acolo

Dupa-amiaza de vineri

Sa ma simt libera, dar sa stiu ca nu sunt

De ce?

2009-10-04T12:10:00.000+02:00

De ce mi-am facut blog?

Nu ca sa fiu in randul lumii, nu ca sa ma aud vorbind, nu ca sa va ocupati voi timpul cu elucubratiile mele, ci pentru ca am avut in urma cu mai bine de o luna o revelatie. Era ziua mea si sarbatoream asa chill si discutam despre viata, lume si un examen important al meu ce se apropia…la un moment dat am avut revelatia ca eu asa pentru sufletul meu nu mai facusem nimic de multa vreme. Asadar, blogul asta reprezinta ceva asa pentru mine, o forma mai altruista de egoism, pentru ca il impartasesc cu voi. Este ceea ce simt nevoia sa spun, este ceea ce gandesc, este o forma de a ma exprima. Daca va place, ma bucur, daca aveati alte ganduri despre mine, imi pare rau ca ati inteles gresit… oamenii nu sunt doar imagini!